E seara.E frig.Ma ghemuiesc sub patura moale si incep sa depan amintiri.Amintiri care nu ma lasa sa traiesc.Vreau sa ma eliberez.Incerc din rasputeri,sa uit,sa trec peste.Dar ele tot revin .Caldura ma cuprinde.Micul ursulet sta acolo,unde e mereu … alaturi de mine.Cateodata crezi ca ei te inteleg cel mai bine,nu pot vorbii dar iti pot oferii o imbratisare.Una lunga ,moale,calda,plina de iubire.Iubirea unui animal de plus,e tot ce`ti ramane.Apoi,te suna prietena cea mai buna si incepe sa`ti povesteasca,incepeti sa povestiti,sa va amintiti de vremurile bune … cand nu aveai nici`o grija.Un mic “mi`e dor de tine” spus unei prietene te va face sa te simti mai bine.Asa fac.Il spun de cate ori e nevoie.Am nevoie.Sunt dependenta.
Este ora 2.00,am terminat de vorbit.Ma gandesc la ce`a fost si ce va fi.Poate ca e mai bine sa uiti trecutul si sa traiesti in prezent,nu in viitor.Totul pare … fara sens.Apoi incepi sa`ti pui intrebarea “oare va fi vreodata?”.Raspunsul ti`l va da timpul,dar eu nu pot intelege.Trebuie sa ma hranesc cu intrebari …fara raspunsuri.
Astept … s`a facut dimineata,n`am putut sa adorm,mi se mai intampla,trec peste.Ma gandesc ca poate azi va fi mai bine.Privesc rasaritul soarelui.Razele lui imi ofera dragostea ,pe care decat cateva persone mi`o pot oferii.Privesc ingandurata … “e bine ce fac?”.Intrebarile apar iar si iar,dar raspunsuri nu exista.Timpul nu sta in loc pentru durerea mea,am invatat cu greu asta,dar am trecut peste.Totul se invata,ca mai apoi, sa se uite.Eu invat,dar altii nu vor.Apoi imi apare alta intrebare “ce pot sa fac?”.
S`a facut 9.00.Ma ridic usor din pat,fara vlaga.Fac ce fac zi de zi.Azi,maine,poimaine … peste o luna.Asa v a fii intotdeauna.Imi vin usor in minte amintiri … apoi pur si simplu,nu mai pot sa gandesc … prea multe amintiri,prea multe minciuni,prea multa durere.Mi se pun intrebari la care nu pot raspunde.Nu pot.Nu stiu … ma intreb “oare e atat de greu sa intelegeti?”.Se fac presiuni.Cedez.Fug acasa.Nu vreau sa vad pe nimeni,cel putin nu acum.Ma asez din nou alaturi de ursuletul meu.Ii plang pe umar.Ma descarc.Gata,am terminat,spun un scurt “multumesc".
Este ora 2.00,am terminat de vorbit.Ma gandesc la ce`a fost si ce va fi.Poate ca e mai bine sa uiti trecutul si sa traiesti in prezent,nu in viitor.Totul pare … fara sens.Apoi incepi sa`ti pui intrebarea “oare va fi vreodata?”.Raspunsul ti`l va da timpul,dar eu nu pot intelege.Trebuie sa ma hranesc cu intrebari …fara raspunsuri.
Astept … s`a facut dimineata,n`am putut sa adorm,mi se mai intampla,trec peste.Ma gandesc ca poate azi va fi mai bine.Privesc rasaritul soarelui.Razele lui imi ofera dragostea ,pe care decat cateva persone mi`o pot oferii.Privesc ingandurata … “e bine ce fac?”.Intrebarile apar iar si iar,dar raspunsuri nu exista.Timpul nu sta in loc pentru durerea mea,am invatat cu greu asta,dar am trecut peste.Totul se invata,ca mai apoi, sa se uite.Eu invat,dar altii nu vor.Apoi imi apare alta intrebare “ce pot sa fac?”.
S`a facut 9.00.Ma ridic usor din pat,fara vlaga.Fac ce fac zi de zi.Azi,maine,poimaine … peste o luna.Asa v a fii intotdeauna.Imi vin usor in minte amintiri … apoi pur si simplu,nu mai pot sa gandesc … prea multe amintiri,prea multe minciuni,prea multa durere.Mi se pun intrebari la care nu pot raspunde.Nu pot.Nu stiu … ma intreb “oare e atat de greu sa intelegeti?”.Se fac presiuni.Cedez.Fug acasa.Nu vreau sa vad pe nimeni,cel putin nu acum.Ma asez din nou alaturi de ursuletul meu.Ii plang pe umar.Ma descarc.Gata,am terminat,spun un scurt “multumesc".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu