A fost ...

Este vara.Am venit de afara , m`am distrat,ca de obicei.Am fost cu EI ,m`au facut sa rad si sa uit de clipele triste.Ma asez la calculator si intru pe messenger … ca intotdeauna:aceleasi persoane,aceleasi discutii,acelasi”a fost superb”. Am nevoie de ceva nou!Ies pe fereastra,ma uit ,la toti … doi indragostiti emana bucuria lor pana la mine,etajul 8…este ceva.Sunt fericiti.Se joaca ca doi copii … doi copii mari,adevarat,dar nu au uitat ce inseamna iubirea.Inchid geamul,prea multa nostaligie ma cuprinde.Ma duc acolo,in acel loc,scaunul meu.Ca de obicei aceleasi persoane de care am nevoie ma fac sa zambesc.Asa se desfasoara fiecare zi.Cu ce rost traim daca nu vedem sau facem nimic nou?Avem nevoie de schimbari,insa nimeni nu mai ia aceste “avertismente” ale mintii sau corpului,in seama.Am uitat sa mai iubim,sa ne mai schimbam… in bine.De ce nu putem sa trecem peste?Iar imi vin intrebari in minte … nu e bine,doar ce am scapat.Incerc sa uit,sa fac altceva dar … mintea mi se inunda cu intrebari,amintiri,frica,grija.Mai rau de atat … sufletul incepe sa simta durere si nu stiu de ce.Cu ce am gresit?O iau de la capat.Acum fac ca intotdeauna,ma apuc sa pun pe o foaie de hartie sentimentele mele,gandurile mele,intrebarile mele,tot.Mai tarziu vor fi acolo …sper ca atunci intrebarile vor avea raspunsuri … sper.Cateodata imi doresc sa vad viitorul dar,ma gandesc ca atunci chiar nu va mai fi nimic frumos,nou.Trece o ora ,doua,trei ,patru …Gata,am iesit de pe messenger.Aceiasi nervi ca intotdeauna…rau.Plec din camera.Tati si mami sunt acolo..ma asteapta sa le spun tot:ce simt,ce fac,ce griji am …dar eu am nevoie de imbratisari,multe.Ii rog sa ma ia in brate,simt nevoia.Apoi ma saruta cu buzele moi si dulci ce`mi inspira siguranta ,pe obraz si imi ureaza un “noapte buna” calduros.Dar stiu ca nu o sa adorm … cel putin nu repede.Simt panica inainte sa ma asez in pat,stiu ca va fi ca in fiecare seara,ma voi gandii la tot si durerea va revenii.Dar ce pot sa fac?Nimic!Asa ca stau ,stau … si amintirile revin,sunt acolo.Imi amintesc… cu ce am gresit?Oare a fost vina mea sau a cui?Incerc sa`mi dau seama.Adorm cu greu dupa o seara lunga.A doua zi la fel,ma trezesc.Deschid geamul.Las razele de soare sa`mi intre pe fereastra si sa`mi aduca in suflet bucuria de care am nevoie.Pe moment simt … e acolo,dar trece.Ma inunda iar tristetea si nu stiu de ce,incep iar sa`mi pun intrebari,ca de obicei.Incep sa cred ca am probleme.De ce tocmai eu?Nu exista ganduri fara intrebari in mintea mea.Oare sunt eu de vina pentru aceste intrebari?Iar si iar imi pun intrebari,oricand.Nu mai support,vreau sa ma lase in pace!Nu mai vreau,e prea greu ca sa mai suport.Ma ridic usor din pat,simt covorul moale atingandu`mi talpile.E pufos,imi place.Ma incearca sentimentul de vina,dar acel sentiment incepe sa se destrame cu fiecare secunda,dandu`mi seama ca nu merita.Pentru ca nu e vina mea.Incep sa ma eliberez.Simt cum se desface colivia inimii mele.Sunt linistita.Acum pot continua ziua.Stiu ca seara ajung acasa si totul revine … ca de obicei.